Insanatosirea acestei economii, supuse permanent crizelor, poate veni de la o mai temeinica pregatire individuala si de la o rigoare suplimentara in procesele de recrutare orientate pe comportament care sa impiedice risipa de resurse.
Angajatii trebuie sa aiba abilitati comportamentale care sa le permita adaptarea la tehnologiile in schimbare. Ei trebuie sa se pozitioneze corect in curentii schimbarii pentru a concura in mod eficient. Stralucirea individuala nu mai este suficienta. Este nevoie acuta de potrivire comportamentala pentru a face fata aceastei complexitati.
Organizatiile trebuie sa se re-inventeze, sa-si reconsidere planurile si pozitiile strategice continuu. Deciziile mari sau mici vor necesita o abordare mai participativa. Aceasta va conduce la o redistribuire a responsabilitatilor pentru care cele mai multe organizatii sunt slab pregatite.
Solutia pentru a face fata este una usor detectabila. „Omul potrivit la locul potrivit”, fapt care trebuie sa devina mai mult decat un simplu concept folosit ca slogan salvator intr-un context de complexitate, incertitudine si schimbare rapida atât pentru intreprinderea privata cat si in viata publica.
Intrucat necesitatea va duce la o crestere constanta a delegarii responsabilitatii tot mai departe de nucleele traditionale de control de luare a deciziilor, salvarea vine de la resursa umana subordonata tot mai mult principiului dezirabil „Omul potrivit la locul potrivit”. Instrumentele traditionale folosite pentru recrutare, dupa cum imi spune experienta personala sunt insuficiente si tot ea este cea care imi spune ca nu suntem, nici fara speranta, nici fara solutie.
Cercetarea neurostiintifica prin descoperiri de ultima ora ne pune la indemana instrumente care sa permita o schimbare radicala. In loc de a investiga personalitatea (care se cristalizeaza si se definitiveaza devreme), ea insasi, fiind un rezultat al chimiei neuronale, vom evalua direct comportamentul (care evolueaza si se modifica continuu) si care genereaza in fapt performantele. Creierul urmeaza legile fizicii, care se manifesta sub forma unor evenimente electrice si chimice. Experimente recente la care au fost supusi atat oameni cat si cobai releva ca ingestia substantelor neurostimulatoare (cofeina, cocaina sau nicotina) provoaca perceperea unor intervale de timp ca avand o durata mai mare decat in realitate. Creierul, asadar, functioneaza mai repede, acesta percepe mai multe in aceasi durata de timp, provocand impresia de dilatare a timpului trait. In schimb studiile au aratat ca substantele depresive au un efect invers. Un lucru similar se petrece in cazul unor afectiuni, precum boala Parkinson, care reduc nivelul de dopamină din creier, incetinind viteza de functionare a acestuia, fiind perceptibila impresia ca evenimentele se petrec cu o mai mare rapiditate.
Mai multe studii vin alaturi de aceste cazuri aratand cum creierul ne schimbă intr-un mod vizibil perceptiile. Astfel se contureaza o concluzie: rolul creierului nu este unul pasiv, limitat la perceperea realitatii cu ajutorul organelor senzoriale, ci organul nostru central are o participarea activa la construirea acesteia. Noua perceptie a rolului creierului ne permite sa gasim solutii pentru a face fata provocarilor legate de o criza a resurselor umane, una usor detectabila. „Omul potrivit la locul potrivit”, principiu care trebuie sa devina mai mult decat un simplu concept folosit ca slogan salvator intr-un context de complexitate, incertitudine si schimbare rapida atat pentru intreprinderea privata cat si in viata publica. Intrucat necesitatea va duce la o crestere constanta a delegarii responsabilitatii tot mai departe de nucleele traditionale de control de luare a deciziilor, salvarea vine de la resursa umana subordonata tot mai mult principiului dezirabil enuntat deja „Omul potrivit la locul potrivit”. Este nevoie sa ne schimbam optica sa privim mai putin personalitatea si sa mutam accentul pe comportament. Instrumentele traditionale folosite pentru recrutare, dupa cum imi spune experienta personala sunt insuficiente si tot ea este cea care imi spune ca nu suntem, nici fara speranta, nici fara solutie.
Pantru asta ma opresc si semnalez cel mai evoluat si complex instrument disponibil, util in evaluarea comportamentului si care măsoară probabilitatea unei potriviri bune cu un rol este PRISM Brain Mapping! PRISM, este un instrument ideal pentru a obtine o evaluare comportamentala, care sa duca la depasirea amenintarii, la solutionarea crizei.